Ce rost am eu... E înțelesul cheie
Ce zboară uneori ca o scânteie...
L-aș prinde-n loc să stea o clipă
Să îl întreb de ce atâta pripă
E rostul meu în a primi mereu
Din binele venit din Dumnezeu?
Sau în a da necontenit
Și altuia din binele ce l-am primit?
E rostul meu să cer să mi se facă
Indiferent de ce și cum și dacă?
Sau să-mi arunc dorințele mărunte
Și să m-apuc să mut un munte?
Să-l mut cu rost de-a face loc
Să treacă Râul cel de foc
Pârjol de dragoste de sus
Între copiii Domnului Isus
Căci rostu-ntreg e doar credința
Ființei mele în Ființa
Destin final în care mă opresc
Și întrebările se odihnesc...