Mi-e gol burduful de morminte
Și-mi trag zăduful de cuvinte,
Topind năutul greu în minte
Să curgă jos limba fierbinte...

Un vid e spațiul de-oseminte,
Uitat cu tot de dinainte,
C-a ars în flacăra cuminte,
A faptelor crezute sfinte...

Mă zbat ca într-un bol de linte
Pierdut în jos de a mea ginte,
Pieritu-mi-a ce-a fost părinte,
Singur mi-e greu să merg -nainte...

Rugină-mi roade din sorginte
Iar corbi-mi trag de-ncălțăminte...
Răscruci tot vin pe dinainte,
Să văd mi-e ceață și un dinte

Îmi scoabe gropi cât e pendinte
Să cad pedepsei ca un scrinte...
Și totuși, gem o rugăminte:
Doamne, adu-Ți de mine-aminte!


Grein, 17.05. 2020