Trăiesc în locuri limitate,
În unghiuri strâmte, izolate
În spații mici și înclinate,
Zidite ades din gânduri plate.

Trăiesc cu zidurile mele,
Ce până acum nu mi-au părut
Că sunt așa de mari și grele,
N-au fost așa de la 'nceput.

Nu m-au durut și nici cărarea
Nu mi-au blocat-o, am crezut,
Căci am crescut la pas cu ele,
De când făptura-mi s-a născut.

Cum n-am văzut că se-noptează,
În camerele mici și strâmte?
Cum n-am văzut că nici o rază
Nu mai răsare pe-a mea luntre?

Cum n-am văzut că îngustimea
Îmi fură ceea ce-i frumos,
Cum n-am știut că ne-iubirea
Mă lasă singur, rece, jos.

Mă tulbură obișnuința,
Mă înspăimântă neputința,
De-a respira din nou în larg
Și-a pune mâna pe catarg.

Mă scutură o briză rece
Ce pe fereastră a pătruns
Și parc-ar vrea să mă înece
În Soarele ce nu-i ascuns.

Și se reflectă-n minte o rază
Ce prin oglindă a pătruns,
Să lumineze-n lungă fază
Zidiri și mucegai ascuns.

Își mulțumesc că prin oglindă
Cuvântul cerului mi-ai dat,
Zdrobita-i zidul cât și grinda
De care am fost înconjurat.

Îți mulțumesc că prin oglindă
Văzduhu-n mine-ai așezat,
Lovită-i marginea și colțul
De care sprijinit am stat.

Îți mulțumesc că prin oglindă
Primesc uneltele de sus
Să 'nlătur bârnele din tindă
Nicicând să nu mă las răpus.

Să-nlătur ziduri și coloane
Pe Adevăr de nu-s formate
Să-nlătur planuri și șabloane
Ce în Scriptură nu-s lăsate.

Să-nlătur mințile ce vor
Să stea 'ntre gardurile lor
Sporind imperiile sub ei,
Numiți pe merit farisei....

Mi-ai dat atâtea gânduri, frate,
Cum le trăiesc, eu, azi, pe toate? ...

Mă plec în fața ta 'mpărate,
Lasă Duh Sfânt să schimbe toate!