La streaşina vremii, un cuib mă așteaptă
Într-un susur de plop, pe miresme de tei;
De nu zbor, mă târăsc, urc treaptă cu treaptă,
În Iubirea curată, acolo-s ai mei.

La streaşina vremii, mai ţese o mamă
Cu fir de Iubire în băteală de jar;
Un râu de zambile, în miresme mă cheamă,
Să zbor ca o Rază, peste-al vremii hotar.

La streaşina vremii, plâng ţurţuri de gheaţă
Când Raza fierbinte de Soare-i atinge;
Pe abur de lacrimi, concav se înalţă
Curcubeul Păcii prin Jertfa de Sânge.

De la streaşina vremii, ca ploaia de har,
Năvalnice curg amintiri din pruncie;
Îmi umplu căuşul să le sorb iar şi iar,
Îmi e ramul cu flori în toamna târzie.

La streaşina vremii, ecouri mă cheamă,
Se-apropie clipa de cale întoarsă;
Mă mână la cină bing-bang-ul de-aramă,
Isus frânge Pâinea, m-așteaptă la masă.