Păzeşte, Doamne, România, de rãzboi
Când calul roşu se apropie de noi,
Când cãlãreţu-nvârte sabia în vânt
Şi lasã-n urmã râu de sânge pe pãmânt!

De toţi cei vii şi paşnici, fãr-a ţine cont
Din depãrtare, trupe-apar la orizont.
Cu avioane şi cu tancuri se-mbulzesc
Chemând urgia pe pãmântul românesc.

În vremea-aceasta, viaţa n-are nici un preţ
Ci retezatã e, ca mãrul pãdureţ;
În spate, bombele formeazã un abis
Şi tot ce mişcã-n calea lor, cade ucis!

În şanţuri lungi, soldaţii stau, trãgând de zor
Unii-şi pierd viaţa, alţii-o mânã, un picior...
Mulţi fug în munţi, sperând sã afle adãpost
Pacea-a pierit... de parcã nici nu ar fi fost! ...

Ah, de-ar mai fi o zi de pace pe pãmânt
Un strop de bine, de speranţã, de avânt!
Sã ne uneascã dorul iarãşi, pe noi toţi,
Sã îi vedem crescând pe-ai noştri strãnepoţi! ...