Din gheara morţii Tu m-ai scos,
M-ai aşezat pe stâncã,
Pãcatul meu l-ai aruncat
În marea cea adâncã.

Odihna sufletului meu
Eşti numai Tu, Isuse;
Cãci m-ai salvat când val de foc
Spre mine se-abãtuse...

Nu poate omul mântui,
Doar Tu eşti mântuire
Spre ochii-nchişi, ce îşi doresc
O scurtã aţipire.

Un ceas de linişte nu am
De nu Te am pe Tine!
N-au farmec zilele cu ploi
Nici nopţile senine.

Dar când mã ierţi, Isuse drag,
Şi-mi dai a Ta-ndurare,
Un an îmi pare ca o zi
Şi-o zi... o clipã-mi pare!

Cel rãu când mã va acuza
Şi-a demonilor ceatã,
Sã am spãlatã haina mea
Şi inima curatã.

A predica nu mã sfiesc
Sã cânt, nu mi-e ruşine;
Ci sã-Ţi slujesc cu tot ce am,
Aşa cum se cuvine.

Fie puterea doar a Ta
Şi slava-a Ta sã fie,
Cãci celor preaiubiţi le dai
Odihna pe vecie!