Doamne, fost-am pe la frații mei
Să-mi plâng rănile la ei...
Dar făcui greșeală mare
Căci mă așteptau cu sare...
De mă duceam mai bine în grădină
Speranța mi-o dădea o rază lină;
Plăcut, tăcut, părând să spună
Curând privi-voi-n jos la lună...
De mă duceam mai bine în pădure,
Plângând în frunze-a mea durere,
Priveam cum roua de pe ele
Spăla încet rănile mele...
De mă duceam mai bine-n câmpul
Golaș, cu flori micuțe, presărat,
Simțeam suav cum da-va vântul
Alin, în păru-mi încurcat... .
De ma duceam la valul mării
Nestăpânit și înspumat,
Nu se dădea-napoi spălării
Piciorului îndurerat...
De mă duceam la munți de piatră,
Golași și singuri, ca și noi,
Tot primeam un loc de castră
Să-mi șterg talpa de noroi...
Așa-nvățat-am că în viață
Nu-s toți acei ce pot lega,
O rană-n piept, cu o povață,
Având din Duhul ungerea...
Grein, 18.05. 2020
Încurajarea o primesc de la Domnul prin Cuvânt, prin frați sau direct prin revelație.