Acum priveşti în urmă la viața ce-ai avut.
Revezi în față clipe din anii ce-au trecut
Multe momente cheie prin care ai răzbit
Şi cum lipsea un pas doar de-a fi zdrobit, sfârşit:
Te vezi fără valoare, într-un ungher lăsat
În fragedă pruncie, de-ai tăi abandonat.
Te vezi apoi în viață cum tot nu reuşeşti,
Batjocorit de unii, că precum ei nu eşti.
Cu hainele cârpite, la şcoală tu nu spui
De tin', să nu se râdă că eşti al nimănui.
Te vezi în căutarea unui suflet curat
Dar cin' să te-nţeleagă când tu eşti nensemnat? . .
Te vezi şi în familie când fără bani nu ştii
Ce hrană le vei pune pe masă la copii. .
Te vezi din nou cum iarăşi înoți în datorii,
Din gropa sărăciei să ieşi tu nu mai ştii. .
Te vezi fără speranță de boală-ngenunchiat
Târându-te, c-atât poți, ca să ajungi în pat.
Te vezi şi prin spitale, cum vânăt de perfuzii
Zici: -poate-o fi mai bine! . . , (dar îți faci doar iluzii).
Te vezi bolnav acasă, ca într-o farmacie,
Durerea nu te lasă, calmante iei o mie. .
Te vezi singur pe lume, căci frații de credință
Cum să te viziteze? E pură umilință! . .
Te vezi bârfit de alții şi pe nedrept lovit. .
Te-ntrebi: -Doamne, mai este? Încă nu s-a sfârşit? ...
***
***
***
Acum, cu ochii-n lacrimi, te-ntorci iar în prezent
Însă-n a ta oglindă nu vezi un faliment.
Nu, în a ta oglindă tu vezi un chip frumos
Că-n el e Duhul Slavei, e Duhul lui Hristos!
Îți aminteşti prea bine cum Domnul te-a purtat
Pe aripi ca de vultur şi cum te-a ridicat!
Îți aminteşti prea bine cum El ți-a fost Părinte
Cum te-a păzit de rele, tu îți aduci aminte.
Cum mamă, soră, frate, prieten El ți-a fost,
Cum tot El rânduit-a a vieții tale rost.
Îți vezi şi frații-n Domnul, pe cari El ți i-a dat
Să-ți fie mângâiere şi dar înmiresmat.
Trăieşti în bunăstare, ai ce mânca, ce bea
De haine nu-i problemă, că ai ce îmbrăca!
Copiii-ți sunt la masă, acum e-ndestulare,
Nici vorbă de perfuzii, nici vorbă de spitale.
Şi ca părinți exemplu, puteți să oferiți
Iubire; tată, mamă, cu-adevărat să fiți!
***
Aşa e cel de care se-ndură Dumnezeu!
E poate El departe sau scurt e brațul Său?
Când El o vorbă spune pe loc şi ia ființă
Ridică din cenuşă şi dă iar biruință!
***
O, tu cel care astăzi eşti binecuvântat,
Să nu uiți din ce groapă Stăpânul te-a salvat!
Să-i mulțumeşti cu lacrimi în fiecare zi
Că te-a salvat din lume, din moarte, din urgii!
Că, mai presus de toate, ți-a dat Numele Său
Că ți-a dat pace, pâine şi te-a păzit de Rău!
Fie ca toată viața să-i fi mulțumitor
Celui vrednic de slavă, Marelui tău Păstor!