Carte sfântă, mână sfântă te-a adus în a mea cale
Câte lacrimi semănat-am eu pe paginile tale!
Cât am plâns pe-a tale file când m-am regăsit în tine
ruinat, pierdut în moarte, dar răscumpărat, pe mine.

Am aflat cum prin păcate
eu eram pierdut și-n moarte
Am aflat chemarea dulce,
să las căile deșarte...

Am aflat iubirea care
astfel, n-a mai fost vreodată
arătată pentru mine
ca a bunului sfânt Tată.

Am aflat de marea jertfă
dată pentru-a mea scăpare
pe Isus Mântuitorul
scumpul vieții mele Soare.

Și-am aflat lumina,
calea
și-adevărul vieții mele
și, unite cu prigoane, câte bucurii în ele.

Eram singurel pe lume,
fără soră, fără frate,
dar apoi, ce fericire,
le-am aflat în tine toate.

Carte sfântă,
mână sfântă
mi te-a pus la căpătâie
de la-ntâia mea cântare,
de la lacrima dintâie.

Și-azi cuvântul Sfânt al vieții
mi-este-ndemn și îndrumare
mângâiere, -nțelepciune,
întărire și mustrare.

Domnul meu, din Tine-mi spune
să mă-nvețe-n tot ce-i bine.
Mâine-osânda sau răsplata
mi-o va spune tot din Tine.

Fii cu mine și mă-nvață
și mă mustră
și mă-ndeamnă,
ca să-nvăț ce-nseamnă moartea
și viața ce înseamnă...

Ca să-nvăț ce-nseamnă clipa...
s-o răscumpăr mă învață
și trăind în curăție
să am veșnica viață.

Mai unit să fiu cu Domnul,
mai cu râvnă-n calea strâmtă
Tu, comoara vieții mele,
Carte sfântă, carte sfântă.