- Rabuni, unde locuieşti?
Ce stradã? La ce casã?
- Tu n-ai sã poţi sã Mã gãseşti
Nicicând în casele domneşti.
Nu Mã doresc nici cei fireşti,
Nici cei de viţã-aleasã.

- Când toţi în casã au intrat
Cum de rãmâi afarã?
- Dispreţuit de cel bogat
Fãrã mâncare, fãr-un pat,
Zile întregi rãmân uitat,
Plângând, în câte-o garã.

- Cine-Ţi sunt cei apropiaţi?
S-o afle orişicine!
- Ei sunt cei mai neînsemnaţi
Însã pe drept cu Mine fraţi.
Iar când cu drag un ban le daţi,
Mã ajutaţi pe Mine!

Tu, rece, dur şi ţeapãn stai
Precum pe tron satrapul.
De toate-ai strâns... de toate... vai! ...
Dar pentru El nu ai un ceai
Şi nici mãcar un loc nu-i dai
Unde sã-şi plece capul.

Dacã de Tine îşi bat joc
Si Te resping vreunii,
La noi în casã ai un loc
Sã Te-ncãlzeşti şi Tu la foc
Şi zic cum zice-acel prooroc:
Rãmâi la noi, Rabuni!