Melancolie... rezumat de viață 

De ce ești trist, ești necajit?
De ce ai gânduri, te frămânți degeaba,
Nu ai pace, te simți istovit
O să fi luat și n-o să termini treaba.

De ce te-ngrijorezi de zilele vieții,
Poți schimba ceva, la ce tu ești sortit?
Reînnoiește-te, fi altu-n zorii dimineții
Bucură-te-n Domnul fi om împlinit.

Nu te-n crede-n tine, fi cu frică dar
Fii pregătit în toate, când solul se apropie,
Când plânsete și bocet de cei dragi te separ
Să poți să scrii în versuri poezia proprie.

Și când pe drumul veșniciei, singur vei păși
Nu vei mai știi nimic, a fost doar o clipită,
Vei zbura ușor fără de gânduri vii
Privind în depărtare spre țara făgăduită.

Tu ai în duhul tău speranța veșniciei
Trupul nu mai este, totu-i dat uitării,
Mă bizuiesc în veci pe tot ce e promis
Duhul meu e sfânt acum, e rodul iertarii.

Sunt pregătit, să mă-ntâlnesc cu Creatorul
Am frică-n simțăminte, vreau să-i fiu plăcut,
Copleșit de Dragoste-ai mare, tremur de iubire
Duhul e-nălțat în glorie, doar trupul e căzut.

Și când ajung acasă, în Trupul lui Hristos
Sânt cunoscut de toți, sânt ca acas' la mama,
Îmi iau locu-n primire și munca în serios
Sunt plin de bucurie las în urmă teama.

Și-o-ntreagă veșnicie, cântăm celui Preaînalt
Un imn măreț de slavă, toți într-o simțire,
Te  lăudăm în toate, Dulce Împărat
Tu meriți Slavă, Cinste, Glorie, Preamărire.
Amin bandisebastiantapas@gmail. com