Isaia 52:7

Ce frumoase sunt pe munţi
Ale sfinţilor picioare!
Ei, adeseori desculţi,
Prin stihii nimicitoare,
Prin furtună ori dogoare
Poartă veşti nemuritoare
Spre cei mulţi.

Ce frumoasă-i pe coline
Talpa credinciosului!
Încălţată-i în suspine
Dar şi-n râvna Duhului.
Ne-ncetat prin viaţa lui
Dă din fructul Harului
La oricine.

Ce frumoşi sunt pe ogoare
Paşii solilor cereşti.
Ce dulceaţă, ce răcoare,
Ce ofrande sufleteşti!
Ei, trimişi dumnezeieşti,
Poartă ale păcii veşti
La popoare.

Pentru cei ce Viaţa vor,
A creştinului solie
E o oază, un Tabor,
Un ulcior de apă vie
Un portal spre veşnicie
O-ndrumare din pustie
La Izvor.

Ce frumoasă este vestea:
"Dumnezeu împărăţeşte"
Şi-n Sion Îşi are zestrea!
El tot omul îl iubeşte
De păcat îl curăţeşte!
Harul Lui adevereşte
Toate-acestea.

A te dezlipi de jos
Din nimicnicia firii,
E o luptă de colos
În folosul omenirii -
Să porţi vestea mântuirii
A iertării şi-a iubirii
Lui Hristos.

A urca pe munţi şi eu
Prin credinţă, spre sfinţire,
În veşmânt de curcubeu
Zilnic m-oi sili-n jertfire.
Şi un cer de nemurire
Îmi va da ca răsplătire
Dumnezeu.

Ce frumoase sunt pe munţi
Ale sfinţilor picioare...
Diadema lor pe frunţi
Va sclipi nepieritoare
În măreaţa sărbătoare!
Merită urcuş ce doare
Să înfrunţi.

05/2006