"Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi!" (Ev. Luca 15:18-19)

Sunt tatã de fii,
Şi-aşa, într-o zi
Simţesc eu la dânşii-o schimbare.
Cuvinte înjgheb,
Pe-un frate-l întreb
Ce poate, ce poate fi oare?

Prin casã mã plimb,
Vãd haine de schimb
Şi alte obiecte utile.
Pe lângã sumani
Au sacii cu bani,
Merinde pe câteva zile.

De mine nu-ncap
Sã-şi facã de cap
Şi-ncalecã murgii în spume;
Mi-au zis ca sã tac:
N-am ce sã le fac.
Sunt fiii ce pleacã în lume...

Iar eu am rãmas
Plângând, preţ de-un ceas
Pe fiii ce vor libertate.
Dar pâine aveau,
Aveau ce doreau
În mâinile lor erau toate!

Şi-mi ia cei doi fraţi
Stãpân de argaţi
Cu-o inimã neomeneascã.
Când banii din sac
Picioare îşi fac,
Ajung chiar la porci sã slujeascã.

Doar unul din doi
Se-ntoarce 'napoi
Şi cautã drumul spre casã.
De sete uscat
Pãtrunde în sat
Puterea de-acuma îl lasã.

Dar fraţii îl vãd
Şi-i ceartã, prãpãd,
Cã şi-a revenit desfrânatul.
Nu-i unul, defel
Sã-i pese de el,
Şi-ascultã de necuratul.

"Veniţi, fiii mei,
Tãiaţi doi viţei,
Cã mare-i acum veselia!
Cãci teama de sfinţi
Şi cea de pãrinţi
Şi-aşeazã din nou temelia!

Un fiu a venit
Dar nu-s fericit
Mai am încã unul anume;
Nu vede deloc
Ce-aproape-i de foc:
El râde şi-i arde de glume... "

Tot cred cã-ntr-o zi
'Napoi va veni
Cerându-şi cu fricã iertare.
Plângând, ca doi fraţi,
Noi îmbrãţişaţi
Vom pune tot ceru-n mişcare.

☆                ☆                  ☆

De eşti încã viu
Şi fiul zglobiu,
Renunţã la stranii concepte!
Priveşte-n trecut:
În cas-ai crescut
Nu-l face pe Tatãl s-aştepte!