Ce mare har sa ai ce n-ai,
Să poți iubi, ce, nu e langa tine,
Să poți sa zbori înspre iubire,
Cu doruri absolute pe câmpii.
Să cânți prin codri cu suspine grele,
Să cânți cu ode de amor,
De parcă tot seninul din pustie,
Se-ntoarce, parca, fara niciun nor.
Aceasta poezie este o doleanță a inimii mele.