Floare roz de piersic brun
Ochii-s duși, nu-i mai adun
De prin rozul tău de floare
Duși să mângâie petale.

Pom de piersic mic și viu
Și voi flori, acuma știu!
Ne-am mai întâlnit o dată
Într-o lume-adevărată...

Dar când va veni să vie
Cea care va ști să știe
Ne vom duce împreună
Unde Harul ne adună

Tu, cu floarea roz furată
De privirea mea curată
Eu, acel ce nu mai moare
Tu cu roz etern în floare...