Urechea-mi auzise vorbindu-se de Tine
De când eram acasã, în urmã cu mulţi ani,
La seri de stãruinţã când aşteptam sã vinã
Proorocii de la Lugoj şi fraţi de la Zăbrani.

În vremea respectivã, din pricina credinţei
Ne duşmãnea de moarte regimul comunist
Şi se-ntâmpla adesea, conducerea supremã
Sã cearã informaţii de la vreun activist.

În Numele Treimii rosteau fraţii Cuvântul,
Se sãvârşeau pe datã minuni şi vindecãri;
Mãrturisindu-ţi vina, primeai belşug de pace,
Era călăuzire şi har în adunări.

În nopţile de veghe, ne adunam în case:
Mi-i amintesc preabine, fiind mai mãrişor,
Pe fraţii de pe Vale, cântând: "O, vino iarãşi!"
Şi proorocind, prin Duhul, pe-un frate din Runcşor.

Dupã o zi de muncã, lungã, istovitoare,
Mergeam pe jos adesea şi fãrã sã cârtim
Vreo câţiva kilometri... sã fim la Adunare
Cã nu-i aşa departe pânã la Sãvârşin.

Ce stãri de cercetare trãiam atunci la Cinã
Cu binecunoscutul, strãvechiul procedeu!
Cã parcã-i vãd şi-acuma pe fraţii de la Câmpuri,
Pe fratele Dumitru şi-alţi fraţi de la Ilteu.

Ce binecuvântatã, plãcutã pãrtãşie
Era. C-ajuns o datã, nu mai doreai sã pleci
N-aveai habar ce-i stress-ul, nici oboseala cruntã:
Aşa era credinţa prin anii "nouãzeci".

La nunţi cântam cu toţii, fãrã deosebire
Mai recita, în faţã, vreun frate, poezii,
Rugând pentru mireasã, la fel şi pentru mire,
Cântai cântãri prin Duhul, chiar fãrã sã le ştii...

Mergeam cu bicicleta, mai mult pe sub pãdure
Vreo zece kilometri, la slujbã-ntr-un alt sat
Pericole mulţime pândeau adesea paşii
De toate, însã, Domnul, Preabunul, m-a scãpat!

N-a-ngãduit Stãpânul vreun rãu sã mi se-ntâmple,
Nici vreunui duh s-aducã lucrãrii vreun cusur
Ci Şi-a trimis Cuvântul şi îngeri lângã mine
Sã pot vesti credinţa şi Adevãrul pur.

Acum sunt alte vremuri şi-avem alte condiţii
Nici nu încape vorbã ce-a fost şi ce e-acum!
Dar cum se face oare cã nu mai pot sã meargã
Nu la-Adunãri! ... La piaţã, doi fraţi pe-acelaşi drum?

Veniţi-vă în fire şi daţi mânã de pace
Invidia şi ura, îndatã le lãsaţi!
Ah, când veni-va vremea sã ne-nţelegem iarãşi,
Sã nu mai fie garduri şi ceartã între fraţi? ...

Adu, Doamne, trezirea şi vremi de înviorare
Condu-ne în luminã şi-n har ai noştri paşi!
Privind mereu la jertfa din Dealul Cãpãţânii,
Sã fim lumini în lume şi far pentru urmaşi!