"Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare, și la învățătura pe care o dai altora." (1 Timotei 4:13)

Pãşind pe-ntinsul ţãrii mele,
Şi-al Europei, mai ales,
Vãd oameni neputând sã-şi spele
Pãcate groaznice si grele
Trãiesc şi mor aşa, cu ele,
Însã tânjesc sã fie stele
Şi-adesea-n evidenţã ies.

Chemaţi suntem sã fim luminã
Peste al morţii defileu.
Trãirea noastrã sã conţinã
Pentru setoşi, ce vor sã vinã,
A vieţii apã cristalinã.
Sã poatã şi ei sã devinã
Moştenitori cu Dumnezeu!

Cãci orice fiinţã trecãtoare
Care pretinde-a fi model
E doar o umbrã-nşelãtoare
Ce n-are viaţa viitoare
O stea în gol, rãtãcitoare,
O floare fãrã de culoare
Şi-o urâciune pentru El.

M-am dus la locul meu de strajã,
Aşa cum scrie Habacuc.
Sã nu fiu lampa ce degajã
Numai un fum, spoind o glajã.
Cuvântul... greu, nu doar o vrajã;
Sã fie miez, nu numai coajã,
Şi rodnic, oriunde mã duc.