Lacrima
Autor: Samy Lupu

Când lacrima se va-ntâlni cu Creatorul
Îl va-ntreba: "De ce pe mine m-ai creat
Să-l însoțesc pe cel ce-i trist și duce dorul?
Iar zâmbetului, ce destin frumos i-Ai dat!"

"Pe mine m-ai trimis adesea prin spitale
La cei bolnavi, la cei sărmani, neputincioși,
Pe la bătrâni, sau poate la copiii care
Plângeau mereu în loc să fie bucuroși.

Am fost și prin biserici simple câteodată,
Dar mult mai des am fost chemată-n cimitir.
Am tras pe-atâtea fețe blânde câte-o brazdă
Și-am licarit în ochii triști, dar și senini.

Așa Tu m-ai creat, să fiu sora-ntristării
Și-am alergat acolo unde se plângea,
În casa celui ce plătea tribut durerii
Acolo-am fost, aceasta-i soarta mea."

Tu lacrimă, ce spui, e adevăr în parte.
Dar nu uita că omul cel mai fericit
Nu râde, nu zâmbește ci-are parte
De-o lacrimă de Sus, din Cerul cel iubit.