Pe întinderi mari, nesfârşite de ape,
Duhul Domnului Se plimba însufleţit;
Căuta un loc bun, frumos şi liniştit
Pentru om, un cuib al Dragostei Agape!
Prin Cuvânt a făcut pământul cum a zis!

L-a făcut pe Adam, om după chipul Său,
L-a făcut din ţărână, lut frământat,
Cu suflare de viaţă din Duh de-Mpărat!
Pe Eva ca ajutor i-a dat-o Dumnezeu
Şi stăpâni în Eden pe ei i-a aşezat!

Dar șarpele Satan amar i-a amăgit!
O, de-ar fi păzit al Tatălui sfânt Cuvânt,
Al Lui, o singură poruncă ascultând,
Ar fi trăit şi astăzi în rai fericiţi!
Ei au schimbat soarta lumii-n păcat căzând!

Dumnezeu privea uimit a Sa lucrare!
Adame, unde eşti, de ce fugi de Mine?
Stiu, ai mâncat din pom şi n-ai făcut bine!
Din rai vei fi izgonit, cu trudă mare,
În sudoarea frunţii vei mânca o pâine!

Osânda noastră prin Isus a fost ştearsă!
Adame, unde eşti? ... Tu ne chemi pe nume,
Ne vrei mărgăritare în cunune,
Ne-ai dat o nouă Cale, o nouă Viaţă,
Şi-o Împărăţie ce-n veci nu apune!

Amin!