Tu treci tãcut prin lume,
Nimic în schimb nu vrei;
N-o laşi sã te îndrume
Şi dacã n-ai renume,
Nu eşti pe placul ei.

Tu ai o hainã nouã
Ce mulţi nu o primesc;
Ei "sfânt" acum te cheamã,
Însã nu bagã-n seamã
Veşmântul tãu ceresc.

Tu n-ai în lume parte
De untdelemn şi vin;
Nici de plãceri deşarte
Şi nici de fapte moarte
Ce firii i-aparţin.

Tu nu porţi nume falnic,
Nici laurii pe piept.
Ci-n suflet ai arvuna
Care suspinã-ntruna:
"O, Doamne, Te aştept!"

Tu nu doreşti putere
Spre-a fi ce alţii vor.
Ci, chiar în toi de noapte
Te-nchini cu stinse şoapte
Şi-adesea plângi de dor.

Tu ştii, tu ştii preabine
Şi ce sã spui... şi cui.
Cãci El a pus în tine
Comorile divine
Şi drag de cerul Lui! ...