Ierusalim ceresc, oraş de vis
Cu temelii şi ziduri de iaspis
Cuvântul Sfânt în umbre mi-a descris
Frumseţea ta ţesută-n Paradis.

În surghiun, bătrânul iconar -
Ioan, Apostolul vizionar,
Cercă a întrupa al tău chenar
În tâlcuri şi-n metafore de har.

Mi-a spus ce-apoteoze de cununi
Ce veşnice şi-adânci înţelepciuni
Ce negrăite simţăminte-aduni
În nimbul tău de taine şi minuni.

Nu e cuvânt să poată să descrie
Podoaba ta şi strălucirea vie
Şi-n sânul tău, cu câtă armonie
Va-mpărăţi a crucii seminţie.

Ierusalim ceresc, oraş sublim
Frumos, că nu există paradigm
Să te compare, să te cânte-n ritm
Cât eşti de pur, de sfânt, Ierusalim!

Tu nu eşti ca Ierusalimul pământesc
Învăluit în fumul strămoşesc
În care Sanhedrinul preoţesc
A răstignit un Fiu dumnezeiesc...

Nici ca Ierusalimul cu vestigii
Cu-atâtea catedrale şi religii
De ură-mpovărat şi de intrigii,
Proscris la foc de omeneşti litigii...

Ci-acolo Templul tău e maiestos
Tămâia ta e cântec glorios,
Acolo sfinţii-n zbor de albatros
Privesc într-una slava lui Hristos.

Pe porţile de perle şi topaz
Nu va intra durere sau necaz
Şi nu va fi povară pe grumaz
Nici sipete de lacrimi pe obraz.

Căci Mielul ce-a-ndurat al urii chin
Balsam e-n tine, viaţă şi alin,
Izvor de apă vie pururi plin
E Pâinea frământată-n har divin.

Ierusalim ceresc, cetate sfântă
Spre tine dorul meu nestins se-avântă;
Cu imnul celor care veşnic cântă
Mireasa albă te binecuvântă.

Pe străzile de-azur, diamantine,
Mă va aduce Harul şi pe mine
M-oi odihni şi desfăta în tine
Cu Mirele, pe veci, Ierusalime.


6.05.2006