Fiu rătăcit
autor: Samy Lupu

Umblam cândva pe ulița tristeții
Îngăndurat, cu sufletul zdrobit
Mă răcoream în roua dimineții
Și așteptam cu drag un răsărit.

Privirea mea era plină de grijuri
Și mâinile murdare le aveam.
Eram un fiu pierdut printre desișuri
Dar nu știam și nu înțelegeam.

Aveam hainele rupte, sfâșiate
Și vântul prieten bun, mă însoțea...
Eram străin, veneam de-așa departe
Dar nu știam unde mă îndreptam.

Târziu în noapte am zărit o poartă
Și am bătut încetișor în ea.
Era poartă Iubirii, descuiată
Și am intrat să văd ce m-aștepta.

Dar lacrimi mari mi-au inundat ființa
Cand am văzut un Tată așteptând,
Ce nu îmi măsura întâi credință
Ci mă iubea și mă chema plângând.

Am alergat cu brațele deschise
Și m-a îmbrățișat cu-atâta dor:
"Bine-ai venit o fiu pierdut, Acasă
Te-am așteptat în prag al meu odor."

De-atunci, nu mai doresc să plec de-acasă,
Să umblu pe cărări fară vreun țel.
Acasă, viața e asa frumoasă
Și sunt iubit și ocrotit de El.