"Copilașilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Avocat. Grecește: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit." (1 Ioan 2:1)

Înainte de-a se-nchide
Ale cãrţilor coperţi,
Nu vrem a-ndrepta privirea
Înspre ce stârneşte firea,
Sãrind, potrivit Scripturii-n
Clocotitã apa urii,
Fiind dintr-o datã fierţi;
Socotindu-ţi fericirea
Spunând basme româneşti;
Spre istorii nãscocite
Spre filozofii aride
Platon sau Euripide,
Ce nu pot a ne desprinde
De pãcate strãmoşeşti...
Curiozitãţi stupide,
Feţe slute şi livide,
Anticele piramide
Construite de experţi,
Ci, aşa cum scria Luther,
Ne-nlesneşte a conchide:
Cu învãţãturi solide
SOLA GRATIA, SOLA FIDE!
Fãr-a apela la terţi,
Te rugãm, Preabun Pãrinte:
Lasã Duhul sã zdrobeascã
În noi, firea pãmânteascã,
Şi de vorbele acide
Înc-o datã sã ne ierţi!