Dã, Doamne, puteri de muncã
Şi ne întãreşte paşii;
Apa vremii când şi-aruncã
Mâlul negru peste luncã
Sã ne creştem pentru Tine
                          Copilaşii.

Dã-ne Tu înţelepciune,
Pregãtindu-ne urmaşii.
S-ascultãm cum se cuvine,
Ei de noi şi noi de Tine,
Noi fiind strãjeri cetãţii,
                           Ei, ostaşii.

Lasã pacea Ta deplinã
Sã aline copilaşii
Şi-n vremea ce va sã vinã
Drept sã creascã, în luminã
Cum ne cresc nouã-n grãdinã
                           Toporaşii.

Fie ei întotdeauna
Cei din frunte, nu codaşii!
Pentru-ai lor pãrinţi, cununa.
Seara, când rãsare luna
Peste somnul lor vegheze
                           Îngeraşii.