Dovada iubirii

De ce intr-o lume ce-i greu încercată
Și unde-s atâți care plâng și duc greu
Stam nepăsători ca și când niciodată
Pe noi nu ne-a înfrățit Dumnezeu?

Se-aud numai vești de-ntristare amară
Și frați care pierd suflete ce-au fost dragi
Și plânsete ale celor ce cad sub povară
Și nu-i nimeni s-aline ale lor plăgi!

Avut-am cuvinte când totul ne mergea
Atât de bine și ne desfătam zilnic
Cu tot ce inima și trupul ne dorea
Fără-avea de nelipsit nimic!

Dar azi, când frații ni-s împovărați
Unde-s cuvintele prin care Domnu-alină?
Unde-i cântarea care leagă răni
De ce tăcem, când frații nost'i suspină? ?

Oare- n zadar frântu-sa El pe Sine,
Când painea cu-ai Săi ucenici împărții?
Ori trupul zdrobit pentru ale mele vine
Degeaba pe o cruce de chin și-L pironi?

El este Cel pe ale cărui urme
Noi avem azi de a înainta!
El este păstorul, ce ale Sale turme
Le duci la pășuni spre-a le salva!

La cruce e mărturia iubirii divine
Acolo e pilda ce-o avem de urmat!
La asta mă cheamă Isus și pe mine
Și-mi spune iubește, prin faptă arătat.

Și când în mine așa se vede Isus
Și dacă trăiesc dorind venirea Sa
Atunci știu sigur că poate fi spus
O vino Doamne, Maranatha!

Amin
( ASVB 17 aprilie 2020).