"Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc: binecuvântați și nu blestemaţi!" (Romani 12:14)

Prea mulţi sunt cei ce glasul îşi ridicã
Şi blastãmã de când sar jos din pat;
Dar ca rãzleţul zbor de rândunicã
Se pierde-orice blestem nemotivat.

Cuvântul însã roade ca gangrena
Lãsând un iz urât mirositor,
Rupând din Carte filã dupã filã,
Sfidând Desãvârşitul Autor.

Nu-ţi este datã ţie judecata
Ca un verdict final cuiva sã dai.
Ci Domnul este Cel ce spune: "Gata!"
Sortindu-l pentru iad sau pentru rai.

Nici nu ţi-e dat cuvântul spre-a distruge
Şi nici spre-a dãrâma, ci spre-a zidi!
Cã eşti înconjurat de întuneric,
Cã dinspre rãsãrit se face zi...

                         ☆

Îmi iartã, Doamne, gândurile rele,
Şi când vorbit-am, fãrã sã gândesc.
Cã n-am vegheat în noaptea vieţii mele,
Îngenunchiez şi-acum mã pocãiesc!

Mi-ajutã sã trãiesc o viaţã sfântã
Şi gândului strãin sã-i pun hotar!
Îmi dã luminã, spre a Te cunoaşte,
Şi paşii mi-i îndreaptã spre Calvar.

                         ☆

Nu zãbovi nici tu, ci-n graba mare
Sã ieşi de pe terenul lunecos,
Schimbând blestemu-n binecuvântare
Şi gândul tãu, cu gândul lui Hristos!