E frumos când eşti acasă!

Asta-i frumos când e să fii acasă!
De mai apare vajnic câte-un nor,
Îi spui lui Dumnezeu tot ce te-apasă,
Iar Dânsul îl goneşte mai uşor!

Nu se întâmplă asta-ntotdeauna!
Nu trebuie să fii extaziat!
Doar El decide dacă-ţi dă cununa
De Suflet Mântuit cu-adevărat,

Ori te mai lasă-un timp la vreo gândire,
Să cugeţi de-ai fost rău, ori pisălog,
Nerod, delăsător cu grea menire,
Sau veşnic nedispus la dialog!

Sărmanul Veghetor de Modă Veche,
Te poartă-apoi spre-un zâmbet liniştit,
Redându-ţi leacul bun, fără pereche,
Scăpând de griji un om nechibzuit,

Ce-ntr-un moment hidos de slăbiciune
Călcat-a strâmb din nou prin traiul greu,
Dar revenit, iscat-a rugăciune
Şi mari căinţi, spre Bunul Dumnezeu!