Ai venit în astă lume, să ne faci copii ai Tăi,
Ne-ai iubit, până la moarte, ca să-avem noi un temei.
Rodul suferinței Tale, suntem Doamne pe pământ.
Ne-ai ales din astă lume şi ne-ai dat şi Duhul Sfânt.

Dar în vremi şi timpuri Doamne, noi cumva ne-am depărtat.
Chiar şi dragostea dintâi, s-a răcit, s-a destrămat.
Numai suntem plini de Tine, plini de Har şi plini de zel,
Ne lăsăm conduşi de valuri, şi-am uitat c-avem un țel.

Facem lucrurile-n grabă, tot in grabă ne rugăm,
Facem zilnic compromisuri uneori chiar far' să vrem.
Conştiința apoi ne mustră: "Nu e bine ce-ai făcut."
Şi-ncercăm cumva să dregem ca să fim ca la-nceput.

E o luptă viața noastră, cât trăim pe-acest pământ,
Nu vreau s-o declar pierdută, ci vreau Doamne, Duhul Sfânt!
Să îmi umpli Tu, viata, să îmi dai din nou lumină,
Şi vreau Doamne călăuza şi prezența Ta Divină.

Vreau Isus din nou Rusalii, să coboare peste mine,
Umple-mă; de Duhul Sfânt, ca să Te slujesc pe Tine.
Şi din inima-mi să curgă râuri pline de-apă Vie.
Să trăiesc prin Tine, Doamne, ca să-ajung în veşnicie.


05/06/2020