Atâtea întrebari sau ridicat,
Dezbateri multe şi discuțiune.
Şi-atâtea gânduri, în noi sau adunat,
Cina, este sau nu o opțiune?

Luând, Dreptarul, cel avem lăsat,
Ca manual, ca ghid de referință.
Sau Evanghelia dacă-o numim exact,
Ne-arată clar, cu-atâta uşurință.

Că, împărtăşirea este o poruncă!
E prețul Lui Cristos de pe Calvar.
Şi nu e opțiunea ce aruncă,
Cu drepturi, să lipseşti la cina iar.

Da, cina este-un timp de cercetare,
Examinare personală dacă vrei.
Să ştii să mergi şi să îți ceri iertare,
De-ar fi să mergi o milă, sau chiar trei.

Contează starea, care-o ai când vii,
Să proclamezi iertarea, unitatea.
Căci dacă nu zideşti, atunci dezbii,
Îți bei şi iți mânânci singur dreptatea.

Ca scop, e să-L cinstim, să-L onorăm,
În mod profund şi plin de reverență.
Iar moartea Lui, noi o simbolizăm,
Prin vin şi pâine şi-a Duhului prezență.

Căci proclamarea mântuiri-n dar,
E-o manieră şi o teamă sfântă.
E-acel fior de bucurie, har
E lacrima iubirii ce te-ncântă.

Împărtăşirea, este-o mulțumire,
Față de ceea ce-a făcut El pentru noi.
Este-o poruncă! Nu o opțiune.
Ce are beneficii, care curg şuvoi.

05/06/2020