Poate îți este greu și nu înțelegi,
Și nu știi ce să mai alegi. .
Te zbați căutând un rost,
Și alergi pe unde ai mai fost. .
Ai tot căzut și nimeni nu te-a ridicat,
Apoi ai plâns și sufletul ti-a suspinat. .
Plecând, cu fața tristă și posomorâtă,
Rostind încet: o, ce viață urâtă!
Fără de speranță și putere,
Căutând în lume o mângâiere. .
Pe cineva să te ajute, dar. .
Nimeni și nimic. . e în zadar!
Ai pribegit o viață întreagă,
Și-acum ești fără vlagă. .
Ai eșuat în tot ce ți-ai propus
Și la final, la pământ răpus. .
Păcatul e prietenul tău,
În tine domnește cel rău. .
Ești legat și făcut marionetă,
Așa scrie pe-a ta etichetă. .
Jos în praf, printre ruine
Nu e nimeni să te-aline. .
Doar suspine neîncetat,
Ce te-au capturat. .
Dar într-o zi senină,
Se aude în surdină. .
O Voce minunată,
Și-a spus așa deodată:
Există speranță! Și un viitor. .
Acum îți vorbește Cel nemuritor!
Eu sunt Dumnezeu! Și doresc. .
Pe tine, astăzi, să te mântuiesc!
Există speranță! Căci Eu exist. .
Oare de ce Mă neagă orice ateist?
Hai la Mine, la pieptul meu de Tată. .
Și îmbracă acum haina cea curată.
E cu sânge sfânt spălată,
Ce-a curs din Mielul fără pată. .
Din Hristos, Fiul preaiubit. .
El pentru tine S-a jerftit!
Prin credință poți dobândi,
Dar nu te mai osândi. .
Pocăința este calea,
Și cu Mine împăcarea.
Vreau să devii copilul meu,
Te iubesc! Eu, Dumnezeu!
Acceptă azi oferta mea,
Vei fi al Meu de-a pururea.
Există speranță, se află în sus
Dincolo de cer, e Tatăl, e Isus!
Rămâi credincios și cântă mereu,
Nu ești singur, ești cu Dumnezeu!
După ce am avut un timp binecuvântat în rugăciune cu Domnul meu, am primit această poezie..