Mirosea salvie și tamaie in a Iudeii mare grădina... in ceas cand roua, n-a cernut cu abur tot pământul... . cand licurici au ațipit,
stingand in ei a lor lumina... . si n-a plecat din prag de casa inca, vantul

Era o liniște îndestulata, langa a Ierusalimului cetate... când toate pluteau in stare aceea primitiva... când nu puteai lungimea nopții a socoate... și nici a scoate vreun lucru din starea lui tardiva


Nici țipat sau schelait pe uliti nu se aude... nici behait in țarcuri printre turmele de vite... nu umbla, nu zboară, viețuitoarele zalude... doar visele se întețesc cu gânduri ce se strecoară, otrăvite

O tihna cum n-a mai fost demult prezenta... . acompaniază somnul la cărturarii și fariseii... iar preoților in subconștient la face complezenta... sa nu-și mai simtă starea, de uzurpatori și de mișeii

Ce larg le este patul și moale rogojina... ce aer răcoritor le mângâie gâtlejul... . acum c-au îngropat pe Cel le-a luat din viata toată stima... . ca condamna fățărnicia in ei de câte ori avea prilejul

Iar mușchi fetei lor li se destind in pace... . iar pleoapele se dilatează când vad in piețele visării, plecăciuni... imaginea aceasta e realitatea ce atat de mult le place... sa fie adorați când milostivesc și fac la rugăciunii

Dar deodată o zarva, ce părea doar un ecou de ieri... se întețește și vine... vine ca zgomotul de bătălie... furtuna parca a propasit acum, din slabe adieri... iar noaptea dispare, ca vine lumina purtată in făclie


In poarta unuia izbește un pumn in disperare... la altul se aude un zăngănit de lance in usa... pun mâna panicați și scapara amnare... ca spaima e un asasin, ce gâtul li sugusa!

In pragul casei lor pasesc soldații cu fetele livide... cu tremurat vizibil in fiecare mădular și -n glas... nu seamănă a garda ci parca a roiuri de silfide... ca picur de curaj in ochii, nu văd ca le-a ramas!

Îngâna unul ceva, dar nimic nu se-nțelege... iar altul la randul lui se bâlbâie neputincios... ca doua vorbe de tremurat nu poate ca sa lege... dar înțeleg din opintelii lor, ca-nviat din mormânt Cristos!

Aduc înfrigurati degraba punga și cumpara tăcerea... cu povestiile minciunii, in plen de Sinedriu ticluite... . ascund cu mita, mârșav de lume învierea... ca sa rămână o înșelare, prin intrigii măsluite

Se duse, ca un fuior de fum, plăpândă siguranța... . ca n-au reușit sa țină in dos de piatra adevarul... ca n-au omorat decât odată la univers speranta... și glasului domnesc, n-au reușit sa pună in veci, ivarul!