Nu te-ngrozi de valul mare,
De cel ce urlă că un leu.
Un fir de praf, iun munte tare
Cînd ești în braț la Dumnezeu.
Încredete în El, puternic
Și nu da nici un pas napoi.
Fii în inimă cucernic,
Iubește-n bine, și nevoi.
El ține-n mînă universul,
Aude, vede, totul știe.
Și-n beznă îți conduce mersul,
Dece să-i frică de urgie?
Dece să plîngi, sub crucea grea,
Dă totu-n mîna lui Isus.
În ziua bună, și cea rea,
Urcă drum ce duce sus.
Nu dă nimic peste puteri,
Nu este-n lume așa tărie.
De a spera în El, nu pierzi,
În veghere, fii lumină vie.
În lume, vei avea necazuri,
De ești copil din Dumnezeu.
În grele lupte, și talazuri,
Mereu veghează ochiul său.
Tu fii o rază, lucitoare,
Stai mereu în al său cuvînt.
De partea ta, i-un veșnic soare,
Trăiește-ți cilipa-n sfînt avînt.
Cînd plînge sufletul, tu cîntă,
Înalțăți ruga-n curăție.
Ești prigonit, binecuvîntă
Să fim vrednici de împărăție.
Curînd, lumina dimineții
Va șterge lacrima, și vai...
O voce, plină de blîndețe
Va spune: , , Hai cu mine-n rai!".
Nu sun autorul eu, am memorator poezia depe internet, peste un timp îndelungat am căutato din nou ș nu am mai găsit. Atunci Domnul mi-a pus pe inimă să o scriu din nou.