La muntele Domnului v-om pleca,
Căci de acolo vine izbăvirea!
Spre muntele ce-l mare v-om înainta,
Căci acolo ne asteaptă mântuirea.
Să privim spre cetatea minunată,
Unde Domnul Isus ne așteaptă
Să privim spre muntele lui Dumnezeu,
De acolo va veni după poporul Său.
Să pornim cu mic, cu mare,
Spre muntele Domnului din zare!
Și înapoie să nu privim niciodată,
Căci acolo Duhul Sfânt ne asteaptă.
Chear dacă greu ți se va părea,
Să urci muntele din fața ta,
Tu îndrăznește și nu te lăsa,
Căci mare este cununa ta.
Să nu spui în inima ta:
Am obosit, nu mai pot urca!
Căci de te-ai oprit,
Nu mai poți urca de unde ai poposit.
Să urci neîncetat,
Până la marele Împărat,
Și acolo El te va aștepta
Pregătind răsplata ta.
Numai aceia v-or primi,
O cunună sfântă din veșnicii
Care nu s-au oprit să se odihnească,
Când urcau muntele spre casă.
Iar aceia ce s-au oprit în dată,
Au rămas din cetate afară
Căci Domnul ușa a încuiat,
Rămânând în Iadul blestemat.
Nu te opri în viața ta,
Și urcă la muntele unde Domnul te va aștepta!
Urca și nu te opri,
Căci mare răsplată ai în veșnicii.
Grăbește-te și nu te lăsa,
Vrei să pierzi chear acum cununa?
Când o viață întreagă ai urcat,
Să ajungi sus să fi salvat.
Vrei să pierzi pe Dumnezeu,
Căci nu mai poți urca prietenul meu?
Unde e râvna ta ce-a mare,
Pentru Dumnezeul din zare?
Ți se pare greu de urcat,
Prin valurile ce te-au acaparat?
Privește sus dragul meu,
Uite cum te cheamă Dumnezeu.
Te îndeamnă degrabă,
Urcă în a ta față!
Nu te opri pe cărarea ta,
Să nu pierzi mântuirea.
Când mai ai un pic și ai câștigat,
Cunună după care ai alergat,
Tocmai acuma frate dragă,
Ai găsit timp de odihnă în viață.
Fi cu râvnă mare,
Mai ai un pic până la soare!
Și totul se va termina,
Cununa va fi a ta.
Asta vrea și Domnul degrabă,
Să te vadă cum urci în dată!
Spre Împărăția Sa,
Pe care a pregătit-o acuma.
Nu fi leneș la sfârșit,
Când mai ai un pic și ai reușit!
Cu și mai mare râvnă în viața ta,
Urcă muntele acuma.
Răsplata e în fața ta,
Dă năvală și pune mâna pe ea!
Urcă și nu te lăsa,
Veșnicia e a ta.
Amin