Deloc nu mă interesează
Dac-alții nu mă validează;
Doar Dumnezeu cunoaşte bine
Tot ce sunt eu, tot ce-i în mine.

Încearcă care mai de care
《Căci sunt de preț şi am valoare》
Să mă apuce, să lovească,
Nedrept să mă învinuiască.

Alții mă țin tot la distanță,
Căci sunt preasfinți; ce cutezanță...
Dar e-o favoare pentru mine,
Căci cu Isus mi-aşa de bine!

Ce linişte, ce împlinire
Îmi dă deplina Lui iubire!
Ce mângâiere, ce tărie,
Ce bun prieten îmi e mie!

O, da, nu-mi pasă, nu mă doare,
Oricât ei m-ar lovi de tare;
Chiar dacă nu se vede-afară,
În mine port a Lui comoară.

Când unul scuipă, El sărută,
Când unul râde, El ajută,
Când unul sapă, El zideşte,
Când unul pleacă, El iubeşte.

Cum să aştept ca muritorii
Să mă ridice-n slăvi, în glorii?
Numai o minte blestemată
Ar cugeta aşa vreodată.

Meritul meu şi vrednicia,
Răsplata mea şi veşnicia,
Doar Dumnezeu le stabileşte,
Doar El viața-mi cântăreşte.

Prin jertfa Lui am mântuirea,
Prin harul Său, neprihănirea;
Şi-ncerc să Îi aduc doar cinste,
Prin gânduri, fapte şi cuvinte.

Ce mai contează că afară
Sunt cei cu măşti şi mă-mpresoară?
Eu cânt de dragul Celui care
Prin crucea Sa mi-a dat valoare!

Amin.

18 iunie 2020