Zideşte în mine, Dumnezeule,
O inimă nouă, curată,
Care în lumea aspidă
Doar pentru Tine să bată.

Zdrobeşte în mine, Dumnezeule,
Eul urât şi murdar,
Dărâmă voinţa-mi rebelă
Şi-apoi zideşte-mă-n Har.

Alungă din mine, Dumnezeule,
Gândul lumesc şi spinos,
Şi fă-mi întreaga fiinţă
Mlădiţă altoită-n Hristos.

Curăţă din mine, Dumnezeule,
Cugetul profan, vinovat,
Stindardul credinţei curate
Să nu fie de vânt clătinat.

Sădeşte în mine, Dumnezeule,
Al Tău minunat, sfânt Cuvânt
Ca-n lumea atâtor ispite
Să nu fiu gol şi înfrânt.

Toarnă în mine, Dumnezeule,
Chipul divin şi frumos
Şi pune-mi pecete eternă:
Neprihănirea lui Hristos.

Clădeşte în mine, Dumnezeule,
Al Tău edificiu slăvit
Şi-n inima mea, Duhul Tău,
Nicicând să nu fie rănit.

Sculptează în mine, Dumnezeule,
Un om după inima Ta,
Sfinţeşte-mi viaţa să fie
Mai albă ca fulgul de nea.

Învaţă-mă Tu, Dumnezeule,
Cărturar de renume eu nu-s;
Dar ştiu că flămânzii de Tine
Au parte de viaţa de sus.

Ajută-mă Tu, Dumnezeule,
Să stau necurmat la Calvar
Căci numai acei ce-s smeriţi
Primesc mântuirea în dar.

Zideşte în mine, Dumnezeule,
Un duh ales şi statornic,
Privind cu uimire la cruce
Să ştie cât e de datornic!

Uneşte Tu, Dumnezeule,
Voia Ta şi a mea, dimpreună;
Totdeauna cu Tine pe cale
Ascultarea să-mi fie cunună.