Se-apropie sfârşitul lui Satan
Cu tot tragismul vremilor din urmă,
De-aceea urlă-acum,"brown-ian",
Şi în noroiul veacurilor scurmă.
De când s-a prăbuşit, semeţ, din cer,
N-a fost mai furios, nici mai rapace,
Căci perspectiva lanţului de fier
Mai rău şi mai prăpăstios îl face.
În disperarea mută, neagră, grea
Se-agaţă de un pai, ca înecatul,
Crezând, în toată nebunia sa,
Că poate macula Imaculatul.
Zadarnic el aruncă cu noroi
Spre Cel ce din noroi a scos lumină,
Când peste pleoapele ochilor goi
A-ntins o binefăcătoare tină.
Zadarnic ţese-n intrigi eşafod,
Crezând că poate-nvinge Neînvinsul
Şi amăgindu-se că într-un"cod"
El ar putea cuprinde Necuprinsul.
Zadarnic se aruncă cu gunoi
Spre Soare, din nimicnicia humii,
Eternul Soare străluceşte-n noi,
ISUS CRISTOS ESTE LUMINA LUMII.
În hohotitul "danbrown-ian"
Satan îşi adânceşte agonia,
Căci zorii dimineţii bat la geam,
RĂSARE SOARELE,VINE MESIA.
Vulcan, 13 iunie 2006
ma bucur sa citesc poezii de autori cunoscuti!sunt placut impresionat si as dori sa mai apari si cu alte poezii!
God bless you!