Mi se părea că a mea viață
Era prea tristă și pustie...
Mi se părea că nu găsesc
Izvor de cânt și bucurie
Dar am văzut un om bolnav
Cu trupul slab și chinuit
Ce-l măcina adânc durerea
Și am aflat că-s fericit!
Mi se părea că a mea casă
Era prea mică și uzată
Că hainele-mi erau prea vechi
Și nu am masa-mbelșugată
Dar am văzut un om sărman
Trăindu-și în colibă viața
Pe masă cu un colț de pâine
Mâncată numai dimineața
Și-atunci mi-am spus: Ce merit am
Să fiu Isuse-așa bogată
Să am o casă... masa plină
Și viața binecuvântată?
Sunt eu mai bună decât ei?
Nu... nicidecum! E harul Tău
De-ceea vin cu mulțumire
Și-Ți laud Numele mereu!

Vulcan-21-06-2020
Mary