Mana Ta

Mâna Ta, Doamne, ai pus-o peste noi
Îi simt adânc tăria și apăsarea ei...
Pământul ai oprit ca să mai stăm: o clipă.
Să medităm la viață... trăire și risipă...

Risipa ce-am făcut-o din harul Tău bogat
Crezând că este al nostru şi în seamă nebagat
Rămas-ai Doamne, în urmă, iar noi ne am repezit
Crezând ca-i vremea noastră, nu Te-am mai auzit...

N-am auzit cum chemi pe fiecare-n parte
Să-și construiască Altarul și-afară din cetate
Da. In căminul nostru altare ne-ai cerut!
Cuvântul Tău, o, Doamne cine l-a priceput?

A priceput acela ce lângă foc stătea...
Ce-ți aștepta venirea, văzând că vremea-i rea
Şi piatra era gata... dar am zidit altarul?
Ca să cobori cu focul, ca să cobori cu harul... ?
*
Acum, ne-am pus altarul pe temelia-Ți tare
Şi-aducem rugăciunea și stăm în adorare
Tu dai putere nouă... și îndoită chiar
Ca să rămână veșnic acest ultim altar...

O, Doamne I-a aminte la ruga ce se-naltă
La jertfa așezată, și fă-o mai curată!
Să-ajungă pan' la Tatăl și să ne de-a răspuns
Să ne-ntărești zidirea și darul nou adus.
*
In vremea asta aspră am înțeles cu toții
Ne chemi la izolare în schimbul libertății...
Dar libertatea noastră era deja în Tine
Iți cunoșteam lucrarea: Te apropii de venire!

Venirea Ta Isuse, ce-o vom vedea în glorii
Va preceda cu vremuri ce n-au fost în istorii...
Și cât am strâns în vase atunci se va vedea
Se va înmulți puterea sau... lent... va dispărea...

Cine a strâns cu Tine, în viața, până acum
Tu-i vei mai pune încă... să aibă pentru drum...
Cine a avut puțin sau cine a risipit
Va regreta amarnic că nu s-a însoțit

Cu cei ce-au strâns cu Tine prin grele suferinți
Cu cei ce port lumina, purtată între sfinți
Și stând mereu deoparte crezând că-i lucru sfânt...
Sau tot uitat în lături cârtind și acuzând...

*
Mâna Ta-i întinsă Doamne înspre noi
Ca să ne-aducă pace când lumea-i în văpăi
Și-n aste vremuri tulburi, să știm că viitorul
Il ții în a Ta mână, prin ea vine ajutorul!
*
Mana Ta Doamne!
Dreapta Ta biruritoare!
*
30 aprilie 2020