Îmi pare ca aud ecoul...
în nopți de vara,
luuungi, târzii...
tăcut, ma înfioară dorul
și-mi pare ca acum revii... .

Aud pendulul în perete,
cum ticăie la datorie...
și ma întreb de eu sunt gata,
și vrednic sa îmi dai simbrie... .

Ma simt adesea pe cărare,
de îndoieli înfășurat,
și simt în pieptu-mi cu ardoare,
aici, acum sa fiu spălat:
de patimi și de vine,
de lucruri care n-am vegheat,
de sacul greu ce-l duc în spate,
împiedicându-mi alergarea,
spre´mparat!

Visez...... curat în Slava,
cum la îmbelșugata-Ti masa eu voi sta.

Ma vad... .... în reverența,
cu sfinții toți cum voi cânta... .

Încerc... .... . sa-Ti scriu privirea,
când ochi-Ti voi vedea,
când inceta-voi nemurirea,
și fata-n fata
noi vom sta:

CE bunătate Doamne?
blândețe fi-va pe-al Tau chip?
Ce fericire, simți-voi, în trup de slava plămadit?

CUM va fi Doamne-n cer,
când greul vom uita?
când străzile de aur,
noi vom cutreiera?

Si pacea sfânta,
emanata-n cant... .
spre mâinile-Ti sfinte,
în dor o sa m-arunc!

CUM e sa uit fiorul,
de lacrimi pe obraz?
CUM e când fericirea,
în palma Ta o las?
... . găsesc de nedescris,
de necuprins dar în cuvinte:
infinite noi și minunate clipe
vor fi în Paradis-
când fără șovăire,
voi îmbracă pe veci dar,
noi vesminte,
în Tara cea de vis... .