"Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, și unde voi fugi departe de Fața Ta? Dacă voi lua aripile zorilor, și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mâna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca." (Psalm 139:7,9, 10)

Grãmezi de ape nu te pot ascunde
De Cel ce-a fost şi este nevãzut.
O sã doreşti sã te ascunzi... dar unde?
Cãci Domnul e Prezentul Absolut!

Noi nu suntem cãlãuziţi de oameni
Şi nici de Moise, nici chiar de Aron,
Nu serafimii schimbã mersul lumii
Ci El-Shadday e Cel ce stã pe tron.

Cãci va veni o zi a judecãţii,
Când marea va da morţii înapoi,
Şi cãrţile cereşti vor fi deschise,
Şi scormonit, al lumii muşuroi...

Peste Pãmânt veni-va-atuncea groazã
Şi peste orice suflet omenesc
Ce n-a primit pe Cel ce lumineazã
Pe cei smeriţi, care se pocãiesc.

Cãci orice om va fi chemat pe nume;
Şi când vei fi chemat, ce o sã spui?
Cã nu existã avocat pe lume
Ca sã te scoatã-atunci din mâna Lui!

Deci, dacã nu eşti curãţit prin sânge,
Dacã te rãzvrãteşti sau taci chitic,
Vei plânge-atunci. Dar orişicât ai plânge,
Nu se va mai putea schimba nimic.

Acum, de-acest cuvânt îţi sunã ţie,
Şi prin aceste versuri ţi-a vorbit,
Nu amâna! Cãci vremea ţi-e târzie,
Şi soarele-i aproape de-asfinţit!