Picuri din iubire

Împodobite-s luncile cu mii de flori
Sclipesc în soare mii și mii de culori.
Gâze mii mișună dansând pe petale,
Și fluturi mii, plutesc cu vântul agale.

Razele unduitoare în aburi se ridică.
Și sufletul meu, Domnului se dedică.
Iar inima ce se desmiardă în câmpie,
Soarbe cu nesaț puritatea din apa vie.

În lanul de aur s-au aprins roșii maci,
Și simți cum natura vorbește când taci.
Câmpia împrăștie parfumul grânelor,
Și zarea albastră pictează pufosul nor.

În suflet picură iubire din roua divină,
Când după armonia celestă suspină.
Clipa aleargă și zilele trec cu pas repejor,
Și inima se umple de al cerului dor.

Privesc la anii ce au trecut, uneori în zadar,
Și sufletul lăcrimând se-înviorează sub har.
Bunătatea Lui Dumnezeu mă trezește la viață,
Și văd lumina ce-o revarsă eterna dimineață.