Te iubesc, Isuse, scump Mântuitor,
Cel ce ţine astre pe orbita lor,
Şi, de drag, îţi cântã veselul Tãu fiu
Un cântec pe care astrele nu-l ştiu!

Chiar de sufãr, Doamne, stau cu fruntea sus
Vom avea necazuri, Tu aşa ne-ai spus!
Care este fiul ce nu-i pedepsit,
Fapta-i sã n-o cearnã focul la sfârşit?

Sfânta Ta Scripturã ne-a-nvãţat aşa:
Ale noastre patimi le-ai purtat deja!
Boli şi neputinţe de vor apãrea
Cântãrite-ndatã sunt de mâna Ta!

Cu-ncercãri şi lipsuri, fraţilor, sã ştiţi,
Sfinţii din vechime au fost mântuiţi.
Vom dori noi astãzi, dupã pilda lor
A-L urma pe scumpul nost' Mântuitor?

Peste cãpetenii, Tu eşti Cel dintâi,
Totu-i scrum şi trece, numai Tu rămâi;
În inima-mi rece, arde-un foc ceresc:
Te iubesc, Isuse, ştii cã Te iubesc!