Isus a intrat odat” în cetate,
Ca a celor rătăciți calea să le arate.
Lângă Isus era o puzderie de gloate,
Care-ascultau ce le spunea Isus despre toate.
Zacheu văzând și auzind mulțimea,
S-a dus să-l vadă pe Isus alături de toată tinerimea.
Da” ce să vezi? Zacheu era pitic,
Nu-l putea vedea pe cel din cer venit.
Și totuși vroia să-l vadă pe Isus,
Așa că în dus s-a ascuns.
Isus trecând pe lângă acel copac,
I-a spus să coboare din el imediat.
Coborî încet, Zacheu fricos.
-Ce vrei de la mine, Doamne-un păcătos?
Voi intra să găzduiesc și cu tine să prânzesc.
I-a spus Isus cu drag dulcesc.
Gloata când a auzit, se-apucară de cârtit.
-Cum? Să stea Isus la masă, în a vameșului casă? !
-Doamne, a zis Zacheu, știi că pe săraci am năpustit,
Însă jur că banii le voi da împătrit.
Domnul auzind ale sale cuvinte adevărate,
I-a spus că el și casa lui de mântuire aveau parte.
Isus te poate mântuii și pe tine, copil frumos,
Doar trebuie să crezi în scumpul meu Hristos.
.
Bună! Sunt Cristina, am 16 ani și iubesc să fac peozii. Poezia aceasta am făcut-o într-o sâmbătă după ce am terminat de citit din Matei despre Zacheu.
Dumnezeu să vă binecuvinteze!!!!!!!!!!