Domnul îţi poate fi totul
Doamne, de ce Te mai ţin cu mine
acum, când nimic nu e bine ?
În această zodie a neiubitului
cu rădăcinile la vremea ofilitului.
Când seceta a lăsat nerodite pustele
Ori printre rodiri năvălit-au lăcustele,
Le-a trecut prăpădul,le-a mistuit văpaia,
Iar pe cele rămase - le-a inundat ploaia.
De peste tot m-au năvălit liliecii, lichienii,
mi-au luat urma adulmecările hienii...
Doamne, de ce Te mai ţin, de ce Te mai plac...?
Tocmai azi când prieteniile tac,
Când noaptea-mi intrase şi-n suflet cu frig,
Când nu am nimic şi pe nimeni,...când strig...
- irosindu-mi în ecouri toate dorinţele -
Nu mai e nimeni... nimic...? Îmi pierd minţile...!
Nici eu, mie însumi nu mi-am mai rămas...
De ce să Te mai ţin Doamne, de ce să Te mai las?
- În sufletu-mi deznădăjduit....fără soare,
Am tot stăruit pe această-ntrebare... -
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Nu-l ascultaţi! Ieri vă vorbise netotul;
Când nu ai nimic şi pe nimeni...Domnul îţi poate fi totul !
19 iunie 2006