Într-un loc tainic ascuns,
Ajunge Domnul Isus!
Urmat de ucenici în dată,
Fiind ultimul loc de popas în acea seară.

Într-un loc unde nimeni nu știa,
Domnul Isus acolo ajungea,
Căci a sosit ceasul ce-l mare,
Să poarte păcatele lumii și ale tale.

Acolo unde groaza se așternea,
Și solul dureri târcoale dădea!
Domnul era întristat de moarte,
Văzând paharul ce avea să îi poarte.

Acolo într-un colț întunecat,
Domnul trei ucenici a chemat
Pentru a se ruga și veghea,
Să treacă durerea ce-a grea.

Acolo El s-a aplecat,
Și fața la pământ a lăsat!
Și a început să se roage din inima Sa,
Dacă este cu putință depărtează paharul acesta.

Căci Domnul Isus a privit,
La toată urâciunea ce avea de sorbit,
De la crima ce Cain a făcut,
Până la păcatul tău săvârșit acum.

Grea durere l-a apucat,
Văzând tot păcatul într-un pahar aruncat!
Când a fost pus pe cântar,
Și paharul de cealaltă parte cu a lui amar.

Hristos pe o parte de cântar stătea,
Iar păcatul de cealaltă parte îl privea!
Cum avea să cadă asupra Lui,
Să șteargă fărădelege ori și cui.

Când toate acestea le-a privit,
Transpirația cu sânge s-a unit!
Dar totuși Hristos a spus așa:
Facă-se voia Ta nu a Mea.

Toate acestea pe El au apăsat,
Ca sufletul tău să fie salvat,
Toate păcatele l-au străpuns,
Căci sufletul tău era tare scump.

Gândește-te la cât Isus a pătimit,
Ca tu să fi mântuit!
Gândește -te căci păcatul tău a luat,
Ca sufletul tău să fie salvat.

Adu-ți aminte căci a plâns,
Fiindcă te iubea nespus de mult,
Adu-ți aminte de tot ce a făcut,
Și întoarce-te la El acum.

Privește spre grădină în dată,
Acolo a fost o judecată
Acolo păcatul tău s-a judecat,
Când Domnul jos s-a aplecat.

Privește cum totul pe Sine a luat,
Ca tu să fi salvat!
Nu ai vrea dragul meu,
Să vi la Dumnezeu?

Grădina este mărturie,
Pentru tine și pentru mine!
Ca să înțelegi în viața ta,
Ce a făcut Domnul cândva.

Amin