Paharul

Era odată un popor iubit de Dumnezeu atât de mult...
O țară aleasă, ca să fie cea dintâi în toate pe pământ
Grădini frumoase peste tot oriunde îți aruncai privirea
Dar mai presus de toate, una, găzduia ades Dumnezeirea...

Pășea umil pe iarba deasă un om ce arăta venit de sus
Cu apostolii să stea de vorbă... să le vorbească de zapis
Să le mai deslușească o taină, să le deschidă ochii iar
Să le vorbească-n vorbe simple despre înviere și calvar...
*
În seara cea din urmă, a cinei cea de taină
Au mai cântat cântarea, ca pentr-ultima dată
S-au îndreptat spre sacrul munte cu măslini
Acolo, avea să bea întreg paharul cu pelin

El le vorbește iarăși le spune din cuvânt Cum fi-va prins curând păstorul blând...
Cum oile lui toate se vor împrăștia,
Dar că-i va aștepta acolo-n în Galileea!

O, Ghetsimani grădina mea, aici voi bea amărăciunea...
O, Petru, dă-te înapoi, ai să te lepezi de trei ori...
Luând cu sine pe cei trei, Simon și fiii lui Zebedei...
Plângea grădina în pragul marelui temei!

A mers puțin mai înainte, căzând cu fața la pământ
Paharul greu era în față, liniștea se făcu mormânt
Le-a spus să stea și să vegheze căci iată lupta a început
Și-o tulburare ca de moarte, cum nimeni încă n-a avut...

Un ceas, un ceas cerut-a să rămână cu El acolo și veghind
Dar nu așa a fost să fie, o, himerele cum se destind...
Și cum se bucură tot răul că în sfârșit
L-au copleșit...
Satan privește din penumbră, ești gata! Azi te-am biruit!

Dar biruința - era alta! El dinainte a acceptat
Paharul tainic din gradină, paharul plin îndestulat
În el am pus și eu de toate, amarul dar și nepăsarea mea
Am pus acolo răzvrătirea, ura, minciuna povara grea

Ce-am adunat o viață-ntreagă crescând spre lume făr' de rost
Am pus acolo în paharul, pe care l-a băut Hristos
De eram eu 'n acea gradină aș fi fugit văzând că-i greu
În lupta Lui până la sânge, El s-a luptat în locul meu...

Pământul rece din grădină primește al lacrimilor chin...
Un înger se coboară în taină și-L întărește c-un alin
În agonia rugăciunii El a cuprins pământu-ntreg
Să n-aibă de pierdut nici unul din cei ce-n viață Îl aleg...

Paharul ce purta veninul și-osânda vieții vinovate
Iubiri străine sau nedrepte, mânii și vorbe aruncate
Atâtea judecăți greșite... atâtea pofte și apăsări
Ce-am adunat de-alungul vieții și ne-nțelegeri... dezbinări...

Luptase singur la o parte paharul amărăciunii bând
Când s-a întors dormeau cu toții n-au reușit să stea veghind
Prea mici, prea slabi pentru așa crâncenă luptă
Doar o întrebare a răsunat în noaptea cea adâncă

Suna, ca pentru mine, o întrebare ce m-a durut de atâtea ori...
Cuprins fiind de-aceeași stare: Simone, tu dormi?
O, câtă remușcare! Dar ce folos... putere n-are...
Simone, un ceas n-ai fost în stare?

28 april2020