Sunt zile când sunt apăsat,
Şi mii de gânduri mă frământă,
Privesc în zare îngândurat,
Cu gândul la Cetatea sfântă.

Privesc spre cer, mă liniştesc,
Acolo-mi este ajutorul,
Apoi Cuvântul îl citesc,
În el găsesc tot adevărul.

Cuvântul sfânt mă-ncurajează,
Prin el vorbeşte Dumnezeu,
Îmi spune căci El mă veghează,
Şi mă păstrează-n harul Său.

Apoi am linişte şi pace,
Căci ştiu că sunt în mâna Sa,
Vrăjmaşul nu are ce-mi face,
Căci Domnul e de partea mea.

Smerit mă plec în rugăciune,
Vorbesc cu Domnul meu iubit,
Îl rog să-mi dea înţelepciune,
Răbdare până la sfârşit.
Amin!