Din rug nestins, vibrând imensitatea,
Lângă Horeb, pe un sfinţit pământ,
Şi-a declinat Cel Sfânt identitatea:
EU SUNT IEHOVA-EU SUNT CEL CE SUNT!
În Numele-I cu existenţa-n Sine,
Măreţ, infinitatea rezonând,
Rămâne un loc gol, pentru oricine,
Nevoia arzătoare-ntâmpinând.
Astfel, când zbuciumul te copleşeşte
Şi liniştea niciunde n-o găseşti,
El e IEHOVA-ŞALOM, "Domnul păcii",
Izvorul bucuriilor cereşti.
Din tainica vieţii-alcătuire
Când vin probleme ce te depăşesc,
"De grijă va purta" IEHOVA -IIRE,
Încrede-te în braţu-I părintesc.
Ca Ieremia, pradă disperării,
Când crezi că nu e leac în Galaad
IEHOVA-RAFA, "Domnul vindecării",
Spre inima-ţi mâhnită-şi face vad.
În bătălia zilnică cu firea,
Într-un război din ce în ce mai greu,
Poţi să proclami cu toată-nsufleţirea:
IEHOVA-NISI, "Domnu-i steagul meu"!
În inimă-ţi de se strecoară teama
Simţindu-te adesea părăsit,
Adu-ţi aminte de IEHOVA-ŞAMA,
"Domnul este aici" şi-ai biruit.
EU SUNT - e Numele Lui sfânt şi mare
Şi-n El găsim oricând, după nevoi,
Speranţă, biruinţă, vindecare,
Dar noi să fim în El şi El în noi.
Vulcan, 21 iunie 2006
Daca pe Dumnezeu il cheama Iehova,voi penticostali de ce nu ii spuneti pe nume,ci ii inlocuiti Numele cu ,,domnul,,un titlu pe care il acordati chiar si ,,domnului,,de pe strada.
Ar trbui fraţilor să încep a vă spune în Numele Domnului să nu rostiţi cuvântul Iehova, dar mă abţin, iar dacă ucenicii au văzut pe Domnul şi au exclamat... Este Domnul! nu trebue decât să scriem cu literă mare cuvântul Domn, şi se va deosebi fără doar şi poate de un oarecare domn... Samariteanu, Marţianu, Iehova, Isus, sau câţi or mai fi cu numele respectiv pe pământ.* Aşa avem noi pe Maria Magdalena, ca nu cumva cineva să se incurce în alde Marii, iar despre Domnul se spune clar ca bună ziua cum că este numai Unul, iar dacă înainte vreme nu aveau oamenii o scriere care să deosebească pe om de Dumnezeu Domnul, astăzi putem scrie cu literă mare Domn, şi vom şti fără doar şi poate că este vorba de Domnul Iisus după exprimarea făcută şi de ucenici, dar şi de mulţi alţii...* Ca notă disconcordă cu ce spuneau vechii prooroci prin expresia Domnul, Domnul Oştilol, etc, vedem aici pe Dumnezeu pus în situaţia de a explica oamenilor Numele Său, şi până la venirea Sa pe pământ să Se numească Hristos, Dumnezeu Şi-a zis Eu Sunt, deoarece El este cu adevărat veşnic, pe când toţi ceilalţi sunt creaturi ale Domnului, ale Treimei, ale Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, şi nicidecum ale vreunui zeu antic numit Iehova, Poseidon, sau mai ştiu eu care... Aceasta este explicaţia dacă o vreţi, că în Biblie nu se găseşte deloc numele Tatălui ca fiind Iehova, mintea omului este dusă de satana ca omul să se inchine unei alte personalităţi decât lui Dumnezeu, şi ca dovadă stă scris ce a spus Fiul, adică, să ne închinăm numai în Numele Tatălui, al Fiului, şi al Sfântulul Huh; Amin.