Nu-i mai frumoasă prietenie ca prietenia cu Isus
În ea se-mbrățișează taine ce sunt păstrate-n ceruri sus.
M-a întâlnit în drumul vieții, iubirea Lui m-a captivat
Când mi-a șoptit cu duioșie: „Din veșnicie te-am vegheat”
„Cum? Tu - un Prinț al slavei - să imi veghezi călătoria?
Ce nepătrunsă, ne-nțeleasă și fără margini ți-e iubirea...
Ce minunat purtat-ai grija de tot ce-avut-am trebuință
Și n-ai cerut nimic in schimb, cum e aceasta cu putință?
Ți-ai dovedit credincioșia, răscrucile mi-ai luminat
Și de capcanele vieții adesea pașii mi-ai vegheat...
Vreau să pășesc mereu alături de Tine și de toți ai Tăi
Să nu mă lași să fiu atrasă de-nșelăciunea celor răi.
Căci neștiută mi-este calea, și viitorul nepătruns
Biruitori sunt toți aceia ce-n Tin’ încrederea și-au pus.
Călătorind astfel prin lume în unitate să lărgim
A Ta iubită-mpărație spre cari’ cu-atâta dor privim.”