"Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-și îndrepte pașii spre țintă." (Ieremia 10:23)

Dupã ce-ai strivit o gâzã
Sub al tãu picior,
Poţi s-o mai aduci la viaţã
S-o admiri în zbor?

Când ai smuls un fir de iarbã
Şi-l arunci în foc,
Poţi sã îl mai scoţi de-acolo
Şi sã-l pui la loc?

Dragã, dacã nu poţi face
Lucrul cel mai mic,
Recunoaşte-ţi neputinţa
Cel puţin un pic.

Am fãcut de toate-n viaţã
Şi greşeli... un sac!
Iartã-mã, acuma, tatã,
Cã n-am sã mai fac...

Mã ajutã, ce voi spune
Sã înfãptuiesc.
Şi cu-a mea promisiune
Sã nu mã fãlesc!

Muncind în a Ta lucrare
Noi doi, cot la cot,
Fiindcã este-aşa de mare,
Şi singur nu pot.

Tu eşti Mare, eşti Stãpânul,
Bunul Dumnezeu,
Dar Te-ndurã şi de mine,
Cãci sunt robul Tãu!